Suntem si pe FaceBook

Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

       Astăzi, 9 octombrie 2017, începem pilotarea celui mai dorit, visat și așteptat proiect - MakEY. 12 elevi, cu vârste cuprinse între 6-7 ani ( din clasele Pregătitoare și clasele I), vor explora și descoperi spațiul cosmic. Ei vor ajuta o specie de extratereștri să-și dezvolte un program spațial în jocul Kerbal Edu. Vor lucra cu roboți modulari, cu Cublets, vor crea obiecte tridimensionale cu 3Doodler. În această aventură, vor fi facilitați de voluntarii Asociației Hatch Atelier.

        Scopul proiectului este să afle în ce fel activitatea copiilor mici (sub 8 ani) într-un makerspace poate să le dezvolte acestora cunoașterea și competențele digitale și creativitatea . Un makerspace este un atelier în care adulții sau copiii pot să creeze diverse lucruri, cum ar fi obiecte/ jucării care conțin elemente electronice, obiecte create prin imprimare 3D etc.

       Proiectul se desfășoară în perioada 2017-2019, dar participarea elevilor la proiect va avea loc între 09 octombrie-20 octombrie 2017 (6 ateliere) și 04 decembrie – 15 decembrie (6 ateliere), perioadă în care vom desfășura o serie de 12 ateliere în școala în care învață copiii. Durata unui atelier va fi în jur de 3 ore (cu pauze intermediare). Vor avea loc 3 astfel de ateliere pe săptămână (luni, miercuri și vineri), timp de 4 săptămâni. Atelierele vor incepe la ora 13:00 și se vor termina in jurul orei 16:00.

cosmos

      Această aventură experențială este partea unui proiect internațional din care fac parte următoarele țări: UK, România, Danemarca, Germania, Norvegia, Finlanda, SUA, Canada, Columbia, Australia. Din România participă la proiect Institutul Român de Sociologie și Asociația Hastch Atelier.

     Le multțumim cu toată recunoștința că au ales să fim parte a acestei aventuri.

Director,

Violeta Dascălu

 

teatru

Miercuri, 11 octombrie, ora 18.00, in Sala de festivități a Școlii Ferdinand, vă invităm să vedeți o poveste frumoasă despre familie și despre felul în care reușim să trecem peste tragediile vieții.

Piesa de teatru ''Noi Doi'' prezintă momente memorabile din relația unui tată cu fiica lui, momente magistral regizate sub îndrumarea doamnei Cătălina Buzoianu. Cei doi, tată și fiică, au parte de întâmplări ce le schimbă viața și situații limită pline de dramatism. 

Spectacolul de teatru ''Noi Doi'' face parte din proiectului cultural CARTIERUL DE DANS finanțat în cadrul Programului cultural #BucureștiOrașParticipativ de către Primăria  Municipiului București prin Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti #ARCUB.

 

Vă așteptăm!

Am sărbătorit săptămâna trecută, vineri, 17.06.2017, cel mai frumos și ofertant an școlar. Am învățat să Creștem Împreună, în comunitate conștientizând că astfel putem fi puternici! Am consolidat relații deja existente ( cu Fundația Inocenți, UNATC, Federația Română de Arte Marțiale, Asociația Agora Tinerilor, Asociația România în tranziție, Scout Floarea de colț, Educație pentru toți, Asociația SolMentis, Seeding Knowledge), am realizat noi parteneriate care au adus valoare și creștere nouă – copii, părinți și profesori ( cu Fundația Noi Orizonturi, Fundația Robin Hood, Asociația ABC-ul nutriției, Asociația Art Science România) .  Am început din septembrie 2016, derularea unui proiect Erasmus + STEAM DECKS -Learning Through A Playful Online Platform, Social Learning And Content Co‐Creation, de inovare și învățare modernă, cu ajutorul cardurilor. Părinții au fondat o nouă asociație, Creștem copii fericiți, dar mai presus de orice, am învățat să celebrăm, să ne oferim clipe de bucurie, să trăim în prezent și să privim cu încredere în viitorul pe care îl proiectăm împreună.

Citim bucuria pe chipul copiilor în fiecare zi și suntem fericiți că aceștia sunt curajoși, curioși, dinamici și cu inițiativă. Părinții sunt alături de școală și această implicare se vede în tot ce construim împreună. Este un alt început, un alt drum, pe care am pornit și pe care ne dorim să îl ducem și în următorii ani.

Am avut alături de noi, doi ani, un coleg care ne-a fost ghid, Vasile Brașovanu. Ne dorim să rămână alături de noi și din altă poziție, de alumni. Mulțumim pentru TOT ce ai dăruit!

Mulțumesc tuturor partenerilor, părinților, colegilor, care au ales să pună din sufletul lor la construcția unei școli a viitorului. Vacanță binemeritată!

Director,

Prof. Violeta Dascălu

IMG 9762

 

Joi și vineri, 25-26 mai, școala s-a umplut de artiști, mai mari sau mai mici. Cu toții au dat ce au avut mai bun, talent lucrat în ore de repetiții, munca tuturor fiind încununată de aplauzele și bucuria publicului. Le mulțumim tuturor celor care au avut curajul de a urca pe scenă și de a ne încânta cu talentul și măiestria lor. Le suntem recunoscători pentru orele petrecute împreună și ne bucurăm că au ales să construiască cea de-a VIII-a ediția a Festivaluilui de teatru ”Ferdinand I”. Mai jos redăm lista câștigătorilor:

Nr.crt.

Premiul

Trupa/Școala

1.

TrofeulʺFerdinand Iʺ

Școala Gimnazială Ferdinand I, Italia: domus in extremis mundi,coordonatori Nicoleta Moscalenco și Natalia Dragomir

2.

Premiul pentru originalitate

Școala Gimnazială nr. 62, Andrei Antonio, Monolog: 20 de ani în Siberia, independent

3.

Premiul pentru cel mai bun afiș

Școala Gimnazială nr. 49, Pasărea albastră,coordonatori Dumitrașcu Raluca,Nadia Dimitriu și Andreea Gaica

4.

Premiul pentru popularitate

Școala Gimnazială nr. 142, Motociclistul-Lupului- Stănescu Ștefan, Când jucăriile spun Pa!, coordonator Tincu Camelia Daniela

5.

Premiul pentru cele mai frumoase costume

Școala Gimnazială nr. 49, Alice în Țara Minunilor, coordonator Petrescu Narcisa

6.

Premiul Special al Juriului

Școala Gimnazială Specială pentru deficienți de auz-Sfânta Maria, Ceilalți muzicanți din Bremen, coordonatori Gîrniceanu Cristina și Stoica Florica

Nr.crt.

Premiul

Primar

 

Gimnaziu

1.

Premiul I-trupă

 

After School Excellent Education, Câte-n lună și-n căpșună, coordonator Anca Maria Cernea

Liceul Teoretic Dante Alighieri, Bâlbâitul, coordonatori Ovidiu Cuncea și Claudia Machedon

2.

Premiul II-trupă

 

Liceul Teoretic Bilingv Ita Wegman, Youtube, coordonator Anca Maria Cernea

Liceul Teoretic Bilingv Ita Wegman,Grease-amintiri din America anilor 80, coordonator Anca Maria Cernea

3.

Premiul III-trupă

 

Școala Gimnazială nr.62, Viața insectelor, coordonator Nicolae Denisa

Școala Gimnazială nr. 142, Când jucăriile spun Pa! coordonator Tincu Camelia Daniela

4.

Premiul I-monolog

 

Clubul Copiilor sector 1-Monolog Neghiniță, coordonator Băcescu Magdalena

Școala Gimnazială nr.189, Monolog de primăvară, coordonator Lăzărescu Maria

5.

Premiul II-monolog

 

Școala Gimnazială Adrian Păunescu,Ce vreau să fiu, coordonator Șinca Mariana

Școala Gimnazială nr. 142,Cai și bibilici, coordonator Tincu Camelia Daniela

6.

Premiul III-monolog

 

Școala Gimnazială Elena Văcărescu, Monolog Spiridon, coordonator Răzvan Marinescu

Școala Gimnazială Specială nr.1, Ciungu Andrei- Cucoana Chirița, Chirița II, coordonatori Vîjorel Constanța, Borcea Svetlana și Stănescu Ramona

7.

Premiul pentru cel mai bun actor- în rol principal

Școala nr.120 Mărțisor, Matei Șipoș- Doctor fără voie, Sganarelle, coordonator Cristia Valeria

Liceul Teoretic Dante Alighieri,  Octavian Ruiu-Bâlbâitul, coordonatori Ovidiu Cuncea și Claudia Machedon

8.

Premiul pentru cea mai bună actriță- în rol principal

Școala Gimnazială nr. 49, Ioana Manea-Alice în Țara Minunilor, Alice,coordonator Petrecu Narcisa

Școala Gimnazială Elena Văcărescu, Cătălina Crețu- Visul unei nopți de vară, Puck,Tezeu, Helena, coordonatori Răzvan Marinescu și Sabina Posea

9.

Premiul pentru cel mai bun actor- în rol secundar

Liceul Teoretic Bilingv Ita Wegman, Mihai Velescu-Youtube, coordonator Anca Maria Cernea

Școala Gimnazială nr. 142, Spirache Mihai- Ursul,Când jucăriile spun Pa! coordonator Tincu Camelia Daniela

10.

 

 

 

Premiul pentru cea mai bună actriță- în rol  secundar

After School Excellent Education,  Dragomir Maia-Câte-n lună și-n căpșună, coordonator Anca Maria Cernea

Clubul Copiilor Sector 1-Avram Maria Denisa-Othello, Instantanee de  călătorie, coordonator Băcescu Magdalena

1

14

111

107

100

E vineri dimineață. Cu o seară înainte peste toată țara s-a năpustit din nou iarna. Pe toate canalele e jale mare de zici că suntem în  mijlocul verii și nu e nicidecum firesc să se mai abată în plină primăvară câte un nor încărcat de fulgi ce aduc și câteva grade cu minus. Mintea mea se întreabă cum o fi vremea în Viscri și dacă oi putea să cutreier dealurile din jurul bisericii fortificate. Îmi pun în bagaje haine groase, materiale pentru training și ... pe Gigel, personajul ce-mi este de mare ajutor în experiențele nonformale de învățare.

Ajung în autogară, mă întâlnesc cu Mihaela, prietenă bună și colegă de training, ne luăm bilete și așteptăm nerăbdători asemeni unor puști ce pleacă pentru prima dată de acasă, singuri, într-o excursie de câteva zile. Cu o întârziere de jumătate de oră autobuzul spre Târgu-Mureș ajunge, ne urcăm, ne luăm la revedere de la orașul care încă nu și-a revenit după sărbătorile pascale.

Drumul e lung. Trecem prin munți, ne clătim ochii cu priveliști ce te duc departe de toate grijile de zi cu zi. Mai adormim, povestim ce-am făcut fiecare dintre noi în scurta vacanță și discuția vrem, nu vrem se oprește la copii. Ea cu experiență de 7 ani, eu cu 2 ani în spate propunem soluții care mai de care mai revoluționare cu privire la sistemul educațional.

Ajungem în pădurea Bogății, vorbim cu gazdele noastre ce ne spun că imediat după ce traversăm pădurea vom ajunge în Rupea, locul unde noi trebuie să coborâm, urmând ca ei să ne preia cu o mașină. La următoarea curbă vedem semeață cetatea ce se înalță deasupra orașului. Coborâm și ne așteptăm gazdele. În câteva minute suntem într-o altă mașină ce ne duce la o casă construită la final de secol XIX, devenită între timp o pensiune tare frumoasă.

Cum e deja seară mergem la masă, gustăm din bunătățile locului și mai facem o scurtă recapitulare pentru mâine. Stingem lumina, fiecare merge în camera lui și somnul ne cuprinde. Dimineață, soarele flancase dealurile din jurul micului sat iar bucuria era cum nu se poate mai mare. Știam că avea să fie o zi bună.

Mă plimb prin curtea casei înconjurată de flori care mai de care mai colorate. Mă întâlnesc cu Mihaela, luăm micul dejun și pornim la drum către satul vecin, Bunești. Ajungem pe la un 8:50 și găsim în școală o doamnă învățătoare ce ne anunță că nici un copil nu a venit. Ne gândim ce putem face iar doamna învățătoare se hotărăște să dea câteva telefoane prin sat. În 20 de minute începem trainingul cu 8 copii. Îl introduc în scenă pe Gigel cel care avea să fie tare curios pe parcurul întregii zile, copii îl adoră iar pe ici pe colo văd priviri ce spun că nu mi l-ar mai da pe broscoiul zâmbăreț.

Începem prima sesiune, ne cunoaștem, vorbim fiecare despre cine suntem iar după aproape jumătate de oră constatăm că în clasă nu mai este nici un scaun liber, pe parcurs adăugându-se mereu noi veniți: de la copii de 7 ani până la adolescenți de 14-15 ani. Ne continuăm trainingul, aflăm cum ne afectează violența pe fiecare dintre noi, cum stă treaba cu victima, agresorul și salvatorul, formele pe care le poate lua bullyingul. Facem jocuri de rol, studii de caz, îi implicăm pe toți copiii. Ne uităm la ceas și nu ne vine să credem când s-au și dus 5 ore. Cum lângă școală o biserică fortificată din secolul XIV se înalță semeață hotărâm să o vizităm. Sun și rog o doamnă tare drăguță să vină și să ne deschidă cetatea și alături de o gașcă de 20 de puști descoperim secretele din spatele zidurilor.

În micile pauze din timpul trainingului am aflat povești care mai de care mai înfricoșătoare: de la pisici care noaptea prind aripi și zboară din turnurile de apărare, până la scheletele găsite de copii în zidurile bisericii. Aflăm că nu sunt nici pisici zburătoare nici schelete umane și că toate sunt povești fabricate în mințile pline de fantasme ale copiilor. Descopăr că deși oamenii din fața mea învață zi de zi lângă cetate mare parte dintre ei nu o vizitaseră niciodată. Ne bucurăm cu toții de picturi murale vechi de 700 de ani, descoperim citate în limba latină, aflăm povestea zidurilor care i-au apărat pe locuitorii acestor meleaguri atunci când cotropitorii veneau și jefuiau împrejurimile ori cum sute de ani turnurile de apărare au avut rol de cămară comună în care erau păstrate bunătățuri afumate.

DSCF1205

Citesc pe chipurile copiilor bucuria adusă de descoperirea unui loc atât de fascinant, un loc aflat chiar în inima propriului lor sat. Povestim despre cum a fost întreaga lor experiență din timpul trainingului, facem poze, ne promitem să ne vizităm și cel mai important le spunem că suntem tare curioși cum vor reacționa atunci când vor deveni furioși ori când vor fi în situații conflictuale, dacă vor avea puterea să folosească instrumentele pe care le-am exersat cu ei. Ne luăm la revedere după câteva îmbrățișări și pornim către Viscri.

La intrarea în sat doi dulăi păzesc moștenirea sașilor. Din spatele geamurilor mașinii le fac cu mâna iar ei ca răspuns își arată colții mai mult sau mai puțin fioroși. De la seninătatea caselor de acum 150 de ani ce le poți găsi în centru satului, dăm la intrare peste căsuțe din chirpici, unele stând gata să cadă, curțile nu mai sunt atât de mari ori pline de pomi, culorile pale ale caselor sunt înlocuite de culori țipătoare. Pe ici pe colo din spatele gardurilor se zărește chipul vreunui copil ce se joacă în iarba abia ieșită din zăpada ce-a căzut acum câteva zile.

Ne luăm forțe proaspete din mâncarea pregătită după rețete saxone și ne hotărâm să vizităm pădurea din jurul satului. Pe drum ne dăm seama că nu avem hartă și că ar fi bine să întrebăm pe ce cărări și încotro s-o apucăm. Ajungem pe o uliță unde casele se pierd în spatele copacilor ce par că vor să le protejeze de privirile drumeților curioși. Întâlnim câțiva puștani pe care îi rugăm să ne spună pe ce drum e potrivit să o apucăm. Tot un zâmbet, unul dintre copii ne arată direcția și adaugă la final:„Vedeți că sus mai în deal sunt niște câini. Sunt mici, nu vă mușcă!„ Cu frica ridicată până în vârful urechilor hotărâm totuși să ne continuăm drumul. Trecem de casele cu pricina unde dulăi mai mari sau mai mici legați în lanțuri care să le potolească furia stau în spatele gardurilor. Din coșurile caselor iese fum, semn că sobele încă își fac treaba.

Ajungem la intrarea în pădure, găsim flori de câmp, dăm peste un staul de oi, vedem din depărtare cum se înalță cetatea și pornim pe poteca bicicletelor. Cu încălțările pline de noroi ajungem pe creasta dealului unde pădurea lasă loc unei poieni de câteva hectare. Ne bucurăm privirea cu sute de copaci ce sunt în plină floare. Dăm peste câteva pete de zăpadă, găsim câteva focuri stinse ce au lăsat în urmă tăciuni și câteva cioate ce n-au apucat încă să ardă. Ne continuăm călătoria prin pădure, ne facem săbii din crengi uscate și ne provocăm în lupte asemeni cavalerilor de acum sute de ani.

Se lasă răcoare iar soarele pare că se ascunde tot mai mult pe după copaci și pe după dealuri. Ne uităm la ceas, vedem că se lasă seara și pornim către sat. La întoarcere vedem și mai mult sărăcia și uitarea care pare că se lasă peste sat. În căsuțe mici se înghesuie mame și tați alături de copiii lor. Pe ici pe colo vezi cum cocoșii se umflă în pene și-și apără găinile. La intrarea în sat o femei duce două găleți pline cu apă. Îi dăm bună ziua, ne salută și ea cu zâmbetul pe buze iar ceva mai în vale o fetiță duce în spate o pungă plină cu cartofi. O întrebăm dacă o putem ajuta, puțin rușinată ea ne răspunde că se descurcă și își continuă drumul.

Se lasă seara peste Viscri și toată agitația de peste zi își găsește acum liniștea. Cerul înstelat este cel care păzește acum fiecare suflet. Luna își trimite razele către casele aliniate la șosea. Gânduri multe mă cuprind și mulțumesc oamenilor din viața mea pentru tot ce mi-au dăruit. Adorm cu gândul la tot ce am putut trăi peste zi.

E duminică dimineață acum. La câteva case depărtare clopotele bisericii ortodoxe îi cheamă pe săteni la slujbă. Noi, plecăm agale către școală. Soarele nu vrea să se arate astăzi. Ajungem în curtea școlii unde o liniște neașteptăată ne apasă. Intrăm în școală, căutăm clasa unde aveam să ținem activitatea cu copiii și lângă o sobă ce aducea căldură îl întâlnim pe Andrei. Ni-l amintim de la vizita trecută când, plin de curaj, ne-a propus să cântăm Eu am o casă mică. Deși este în clasa pregătitoare s-a trezit dis de dimineață pentru a fi sigur că ajunge la timp. În câteva minute clasa devine neîncăpătoare. 40 de copii se înghesuie pe cele 35 de scaune. Mă uit la Mihaela și din priviri hotărâm că trebuie să schimbăm structura trainingului și să ne adaptăm la nevoile grupului. E gălăgie multă. În scenă însă își face apariția Gigel iar peste clasă se lasă liniștea. Stabilim împreună regulile după care vom lucra iar apoi ne intrăm în pâine. Privindu-i pe copii îmi amintesc de activitățile comune pe care le făceam în clasele primare cu toată școala. Cam așa e și acum.

Pe chipurile copiilor se citește sărăcia și greutățile pe care le preiau de la părinți. Le aflăm poveștile, bucuriile cât și suferințele de care au parte, neajunsurile emoționale, lipsa taților plecați la muncă în țări depărtate, singurătatea mamelor și neputința lor atunci când vine vorba de educație. Vedem și cum se poate manifesta violența de la un simplu cuvânt până la o palmă dată unui coleg la furie. Facem tot ce ne stă în putință să-i ținem pe toți în siguranță și să aducem învățarea mai aproape de ei prin înțelegerea emoțiilor pe care fiecare dintre noi le are și care ne pot aduce împreună.

Se face ora 12:30. Îi vedem deja obosiți pe copii așa că hotărâm să încheiem. Ieșim în curtea școlii, ne dăm mâinile, facem un cerc mare și intrăm în lumea jocurilor din Viscri. Câțiva turiști ce se îndreaptă către cetatea de lângă școală se opresc, ne zâmbesc, ne fac poze, ne salută după care își continuă drumul. Noi ne luăm la revedere într-o zarvă pe care de mult nu am mai trăit-o. Unii se lasă duși mai greu. Vin, îl salută pe Gigel, ne dau și nouă câte o îmbrățișare și ies pe poarta școlii ce are crestată razele soarelui în lemnul bătut de ploi și ninsori.

 

DSCF1304

Au fost câteva ceasuri grele. Am văzut copii curioși, dornici să-și cunoască mintea și trupul, să-și înțeleagă reacțiile, am văzut și copii neputincioși care par că au pierdut bătălia cu propriile emoții și care se lasă conduși de furie. Am văzut sclipire în ochi atunci când au aflat că și noi oamenii mari simțim emoții precum rușinea. Am văzut dorința de a ieși dintr-o lume care prea mult timp nu s-a putut bucura de frumusețile pe care viața ni le poate aduce. Am văzut însă și că eu, cu puterile mele mici pot aduce semințe de încredere și speranță în viețile unor copii.

În drumul spre casă, urcați deja în autobuz, îmi trag sufletul și spun: „Mihaela, este mult de lucru! Acum însă știm de unde și cu ce să începem.„

Semnat,

Invățător Teach for Romania, Vasile Brașovanu

În urma primei etape de înscrieri pentru clasa pregătitoare a anului școlar 2017-2018, din totalul de 75 de locuri au fost ocupate 50. Va urma în curând o a doua etapă de înscrieri. Atașat regăsiți lista copiilor admiși.

Proiectul internațional ”Steam Decks” își propune să construiască o punte între pedagogia tradițională și cea modernă folosind atributele forte ale acestor două viziuni educaționale.

Pedagogia clasică se bazează pe cunoaștere declarativă( Ce?), explicații și memorare, în timp ce pedagogia modernă urmărește cunoașterea procedural (cum?), proiectele, cercetarea și învațarea prin experiență. Cunoașterea declarativă ar trebui să fie contextualizată și dezvoltată în mod creativ și distractiv; ar trebui adaptată la propriile noastre interese.

Pentru a răspunde acestei provocări, Steam Decks recurge la metoda jocului virtual – gamification – aplicat la diverse comunități de învățare – clasa, școala, familia – într-un context prietenos pentru elevii generației ”digitale”.

 

Concret, copiii vor utiliza carduri cu informații din diferite domenii, învățând prin comparare numerică și prin îmbinarea imaginilor cu date precise. De asemenea, vor avea posibilitatea de a participa la dezvoltarea jocului prin crearea de carduri în domeniile preferate. 

Prima întâlnire a avut loc la Paris în 2-3 februarie, ocazie cu care s-au trasat direcțiile de dezvoltare, s-au prezentat termene, platforma de lucru, bugetele, am ales domeniile de construcție a cardurilor și am pilotat documentarea temei noastre,Transporturile. 

Partenerii acestui proiect internațional sunt: Universitatea Deusto, Bilbao, Spania - coordonator; Fundation Educativa ACI Escaves SC – Fatima, Bilbao, Spania; Duchess, Franța; Forderverein des Gymnasium Babelsberg e. V, Potsdam, Germania; Școala Gimnazială Ferdinand I, București, România.

afis steam_deks

În perioada 30.03 - 08.04.2016 părinții ce au copii care împlinesc vârsta de 6 ani până la 31.08.2016 îi pot înscrie la clasa pregătitoare pentru anul 2016-2017.

Acte necesare :

- copie certificat naștere legalizată + copie simplă

- copie buletine părinți

- adeverință medic familie (în care se specifică APT ȘCOLARIZARE + vaccinuri)

- 2 poze tip buletin

- folie plastic

Copiii care împlinesc vârsta de 6 ani după 01.09.2016 vor merge la evaluarea psihomatică la CMBRAE în cadrul Școlii Gimnaziale NR. 145.

Număr locuri libere pentru etapa a II-a: 18.

Pentru cei care nu se află în circa școlară de adus acte doveditoare conform criterii:

Criteriul specific: Bunicii sau rude apropiate ale școlarului au domiciliul în circumscripția unității școlare.

Documente justificative: copie carte de identitate bunici/rude

Criteriul specific: locul de muncă al susținătorului/susținătorilor legali se află în circumscripția școalară.

Documente justificative: adeverință de la locul de muncă.

Criteriul specific: Unul dintre părinți/frați a absolvit unitatea școlară.

Documente justificative: copie actul de studii.

Atașat regăsiți și procedura operațională privind repartizarea copiilor pe locurile disponibile în a doua etapă de înscriere pentru clasa pregătitoare în anul școalr 2016-2017.